Sa postim de pacate !!!
Ultima duminica dinaintea postului Sfintelor Pasti, este numita Duminica izgonirii lui Adam din rai, dar si Duminica iertarii. Sfintii Parinti i-au dat acestei duminici si acest nume, pentru a ne arata ca nimeni nu poate intra în post daca nu este împacat cu semenii. Dumnezeu nu poate fi trait de cel ce este în cearta cu aproapele. Caci El fiind iubire, este si iertare. Asa ca numai cel ce iarta se poate împartasi de aceasta iubire dumnezeiasca. Si pe cât de mult iarta, pe atât de mult se împartaseste de Dumnezeu. Este un aspect pe care noi îl neglijam de multe ori atunci când vine vorba de iertare. Daca am facut cuiva rau, ne spunem ca este de ajuns sa-I cerem lui Dumnezeu iertare pentru fapta savârsita. Însa Dumnezeu ne cere mai mult. Doreste sa mergem sa ne cerem iertare de la cei pe care i-am ranit prin cuvintele si faptele noastre si sa dam iertare tuturor celor ce o cer de la noi. Când rostim rugaciunea Tatal nostru, fiind în suparare cu cineva, nu facem decât sa ne cerem pedeapsa de la Dumnezeu pentru ca spunem: si ne iarta noua greselile noastre precum si noi iertam gresitilor nostri,. Ca atare, iertarea pe care ne-o da Dumnezeu este conditionata de iertarea pe care o oferim noi celor care ne-au gresit. Trebuie sa fim constienti ca lipsirea pentru un timp de anumite alimente este cel mai mic lucru pe care suntem datori sa îl facem în vremea postului. Postul strict alimentar, lipsit de roade duhovnicesti, este de fapt un regim, bun numai pentru sanatatea trupului, drept pentru care, primirea Împartasaniei dupa un astfel de post se face cumva fara o pregatire adevarata. În vremea postului, când sufletul nostru poate lucra mai cu putere, suntem datori sa îndepartam din noi gândurile cele rele si pornirile cele patimase. Sfântul Chiril al Alexandriei ne îndeamna la post, luând aminte mai ales la cele dinlauntru ale noastre: „Nu numai prin lepadarea mâncarurilor ne vom face curati, ci si slobozind mintea noastra de lucrurile din pricina carora a fost gasit leacul postului.” Postim cu adevarat atunci când ajungem sa ne vedem pacatele, când scapam de câte o patima si când ne sunt mai dragi rugaciunea si linistirea. Desi nimeni nu este vrednic a se împartasi cu Sfânta Euharistie, pentru a nu pacatui si mai mult înaintea lui Dumnezeu, când ne apropiem de Aceasta suntem datori „sa postim de tot raul”. Atâta timp cât omul este alcatuit din doua parti (trup si suflet), postul trebuie sa fie si el din doua parti (post trupesc si post sufletesc); precum trupul nu se poate desparti de suflet în aceasta viata, tot asa, nici postul trupesc nu trebuie despartit de postul sufletesc. Postul cel trupesc trebuie sa fie însotit întotdeauna de lupta cu patimile si de lucrarea virtutilor: despartirea de rautate, înfrânarea limbii, retinerea de la mânie, fuga de certuri, ferirea de defaimari si de minciuni
