Sfanta Cuv. Parascheva

VIATA SF. PARASCHEVAAceasta cu adevarat mare si vestita între femei, Cuvioasa si pururea pomenita Parascheva s-a nascut într-un sat al Traciei, numit si din vechime si acum Epivata. Parintii fericitei erau de neam bun si mariti, înavutiti cu multe averi; mai mult însa îi marea si îi îmbogatea dreapta credinta în Dumnezeu si vrednicia de a se numi crestini. Acestia dar, aducînd la lumina pe Cuvioasa, întîi au renascut-o prin scaldatoarea cea dumnezeiasca a Botezului, apoi, înaintînd pe cale, o învatara toata îmbunatatirea si asezarea cea dupa Dumnezeu.Dupa ce a trecut la al zecelea an, ades ea mergea cu mama sa la biserica Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu si a auzit aceste dumnezeiesti binevestiri: "Cel ce voieste sa vina dupa mine, sa se lepede de sine si sa ridice crucea sa si sa urmeze Mie". Îndata fiind cuprinsa de aceasta si iesind din biserica, a întîlnit un sarac; ascunzîndu-se de maica sa si dezbracînd hainele stralucite si luminate ce le purta, le-a dat lui si ea a îmbracat pe ale aceluia, luîndu-le pe acestea cu oarecare mestesugire înteleapta.

Dupa ce a venit acasa si au vazut-o parintii într-un astfel de chip, s-au îngrozit si au batut-o ca sa nu mai faca asa. Ea însa nu numai de doua ori, ci de trei ori si de multe ori se zice ca, dezbracînd hainele sale, le-a dat saracilor, întru nimic socotind pentru aceasta ocarile, îngrozirile si nesuferitele batai ale parintilor. Si acestea, în casa parinteasca, erau ca niste preîntîmpinari ale roadelor ce, pe urma, erau sa odrasleasca în ea si pasiri spre trecerea peste om. Apoi, fiindca nu mai putea suferi durerea duhului în suflet, fara stirea parintilor si a celor de un sînge cu ea si a multimii slugilor, a ajuns la Constantinopol.

Aici, gustînd toate bunatatile cele dupa Dumnezeu, îndestulîndu-se de dumnezeiestile si sfintitele biserici si moastele sfintilor si, fiind binecuvîntata de sfintii barbati cei de acolo si întarindu-se cu rugaciunile lor, a iesit din cetate si a trecut în Calcedon de cealalta parte si de acolo a venit la Iraclia din Pont, calatorind cu picioarele sale.

Iar parintii ei însisi si prin altii, ca nevoia este lesne iscoditoare, mult trudindu-se si locuri din locuri schimbînd si cetati si sate calcînd si neaflînd-o, s-au întors acasa. Iar preafericita fecioara, venind la Iraclia din Pont si sosind la un oarecare locas dumnezeiesc al Maicii lui Dumnezeu si intrînd în el cu bucurie duhovniceasca, s-a asezat pe pamînt si l-a udat cu lacrimi. Apoi s-a sculat si, prin ruga sa umplîndu-se de har, cinci ani întregi a petrecut în acest sfînt locas, tot felul de bunatati savîrsind. Caci întru rugaciunile ei de toata noaptea facea stari statornice si de diamant, ajunari neîncetate, batai de piept, plîngere, tînguiri cu lacrimi nestinse, iar culcarea jos pe fata pamîntului, cine dupa vrednicie o va povesti; obiceiul smerit, cugetul împacat, curatenia inimii si plecarea ei spre Dumnezeu.

De acestea, destul desfatîndu-se, a trimis Dumnezeu pe cei ce aveau s-o duca la Ierusalim; caci aceasta dorinta o avea si ruga pe Dumnezeu si pe Maica Lui de aceasta. Deci asa pregatita a iesit din biserica si îngradita cu ajutorul de sus, a ajuns la Ierusalim si îndestulîndu-se de toate cele sfinte si bune ale Ierusalimului, unde si "blîndele picioare ale Mîntuitorului meu Hristos au calcat" si saturîndu-se si zburînd prin pustiul Iordanului ca o pasare, a nimerit la o viata cinstita de calugarite pustnice si a intrat aici. Însa, neputînd a le da în scris pe toate, cît s-a nevoit aici, prin care pe vrajmasul diavol pîna în sfîrsit l-a stins, care mai înainte cu ispite multe si de tot felul a navalit pornindu-se asupra ei, putine oarecare din nevointele ei spre pomenire le vom adauga aici.

Bautura întrebuinta apa de izvor, si de aceasta foarte putina; trebuinta asternutului o împlinea cu o rogojina, iar îmbracamintea era o haina si aceasta foarte zdrentaroasa, cîntarea pe buze neîncetata, lacrimile de-a pururea; peste toate acestea înflorea dragostea, iar vîrful bunatatilor, care este smerita cugetare, le cuprindea pe toate acestea.

Deci multi ani rabdînd în aratata manastire a calugaritelor si nevoindu-se prin foarte multe fapte bune, plinind al 25-lea an al vîrstei, a iesit de aici si a venit la Iope si intrînd într-o corabie a început a pluti pe calea ce ducea spre casa si a ajuns cu corabia la limanul patriei sale, dupa ce a suferit multe primejdii ale sfarîmarii de corabie în mare. Apoi pururea pomenita a venit la Constantinopol si dupa ce a cercetat dumnezeiestile locasuri si pe sfintii barbati, a plecat si a venit la un oarecare sat, anume Calicratia, si acolo la biserica sfintilor si întru tot laudatilor Apostoli s-a salasluit, nesocotind petrecerea parintilor de neam bun si batjocorind întelepteste uneltirile vicleanului înselator.

Deci doi ani a petrecut acolo neîntinata porumbita si din potopul acestor curgatoare zburînd, a odihnit cortul ceresc, încredintînd sfînt sufletul sau mîinilor îngeresti si prin ei locasurilor celor vesnice si dumnezeiesti. Iar trupul cel din pamînt si înfrumusetat cu dumnezeiesti îmbunatatiri l-a ascuns în pamînt.

Multa vreme dupa aceasta a trecut cineva, rau cheltuind viata si obsteasca datorie împlinind, a fost îngropat aproape de Cuviasa; dar ea n-a vrut a-l suferi, prea viteaza; ci oarecaruia din barbatii sfinti aratîndu-i-se în vis i-a zis: "Ridica trupul acesta si-l îndeparteaza ca roaba a lui Hristos fiind, nu pot suferi întunericul si necuratia". Însa zabovind acel dumnezeiesc barbat, divina aratare a cuvioasei socotind-o vedere obisnuita sau vis normal, a doua si a treia oara iarasi sfînta l-a strigat si cumplit l-a îngrozit. Dupa ce calugarul si-a venit în sine, cum se cuvine, si dupa porunca sfintei, care îi arata cu degetul locul, degraba s-a sculat si cu sîrguinta a descoperit poporului vedenia de acolo, catre care cu totii alergînd ca la o visterie foarte înavutita au sapat pamîntul. Iar dupa ce s-a apropiat de sicriu, se umplea de mireasma, si acel trup sfînt al Cuvioasei aflîndu-l întreg cu totul pazit, cu mîini cucernice l-au adus în biserica Sfintilor Apostoli, umplînd aerul de miresme si tamîieri si cîntînd dumnezeiesti psalmi.

Însa cîte minuni a savîrsit Dumnezeul minunilor prin ea, dupa asezarea moastelor ei aici, si pîna acum savîrseste, cu neputinta este în scris a le da; caci covîrsesc, ca sa zicem asa, si numarul stelelor si nisipul marii. De vreme ce vindeca schiopi, surzi, ciungi, ologi si tot felul de boli, înca si cele atingatoare de moarte; si în scurt a zice, departeaza toata neputinta nevindecata, numai cu atingerea raclei, care nu înceteaza, nici nu va înceta sa verse tamaduiri, cu harul lui Iisus Hristos, Celui ce a preamarit-o.

Sfintele moaste ale Cuvioasei Parascheva au fost duse din Epivata în cetatea Tîrnovei, capitala oarecînd a crailor bulgari; apoi s-au stramutat de aici la Belgrad, si de acolo în orasul Constantinopol, cum povestesc Eftimie si Rafail; asemenea si Meletie al Atenei si Dositei patriarhul Ierusalimului.

Tot la acelasi loc aflam si povestirea de stramutare a moastelor ei din orasul Constantinopol aici la Iasi. Adica, "Patriarhul Constantinopolului Partenie batrînul, luînd bani de la domnitorul Moldovei Vasile Lupu ca sa plateasca datoriile Patriarhiei, atîrnînd de zidul Fanarului din Constantinopol sfintele ei moaste ce se pazeau de Patriarhie, le-a trimis aici catre stapînitorul Moldovei". Iata ce zice Cantemir, domnitorul Moldovei: "Sfînta Parascheva, precum aflam din cartile bisericesti, era stapîna a satului Epivatelor, pe care apoi l-a cîstigat Apocavcos, voievodul însusi stapînitor Andronic Paleologul. Sultanul Murad al IV-lea a dat voie domnitorului Moldovei, Vasile, sa mute sfintele ei moaste din biserica patriarhala a Constantinopolului. Le-a cîstigat acestea pentru cele multe si mari binefaceri si slujbe facute Sfintei Biserici celei mari; ca din însasi veniturile sale a platit peste 260 de pungi de aur ce datora ea turcilor si crestinilor. Însa, fiindca la turci este interzis a stramuta mort peste trei mile, afara de trupul sultanului, a cheltuit peste 300 de pungi la Poarta otomana, ca sa ia voie pentru stramutarea sfintelor moaste si ca sa ia porunca catre un Capugibasa, ca sa le însoteasca în Moldavia. Toata povestirea aceasta a stramutarii acesteia este zugravita pe peretele de amiazazi al bisericii Sfintilor Trei Ierarhi, unde se afla sfintele ei moaste. Între alte lucruri se înfatiseaza acolo si Capugibasa cu ofiterii lui mergînd la petrecerea sfintelor moaste".

Aceasta stramutare de atunci este descrisa si de marmura cuvucliului unde sînt asezate sfintele moaste, pe care scrie asa: "Cu voia Tatalui, cu bineplacerea Fiului si cu conlucrarea Sfîntului si de viata facator Duh, a Dumnezeului celui marit si închinat în Sfînta si cea de o fiinta si nedespartita Treime, binecinstitorul si de Hristos iubitorul Ioan Vasile Voievod, cu mila lui Dumnezeu domnitor a toata Moldavia, fiind rîvnitor si aparator al sfintei credinte rasaritene, dupa dumnezeiasca îngrijire a stramutat din Constantinopol cu multa osîrdie si prea multa dorinta aceste cinstite moaste ale Cuvioasei Maicii noastre Parascheva din Tîrnova. Aceasta stramutare a fost a treia. Iar preasfintitul si fericitul a toata lumea patriarh Partenie, cu toata bunavointa si sfatul Bisericii a trimis aceste sfinte moaste ca pe o visterie dumnezeiasca, cu preafericitii trei mitropoliti: Ioanichie al Iracliei, Partenie al Adrianopolei si Teofan al Paleon-Patronului, în zilele preasfintitului Varlaam mitropolitul Sucevei si a toata Moldavia. Iar binecinstitorul si de Hristos iubitorul si cu mila lui Dumnezeu stapîn al nostru si domnitor a toata Moldavia, Vasile Ioan Voievod, de acasa iesind cu evlavie si cu tot sufletul primind aceasta nepretuita visterie, potrivit le-au pus si le-au pastrat în cea noua zidita biserica a Sfintilor Trei Ierarhi si ai lumii dascali: Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvîntatorul si Ioan Gura de Aur, spre cinstirea si marirea lui Dumnezeu celui laudat în Treime si spre vesnica solire a Preacuvioasei Maicii noastre Parascheva, pentru lasarea pacatelor sale si a tot stralucit neamul lui. În anul de la Adam 7149 (1641), iar al domniei lui al 8-lea, în 13 iunie; în acelasi an s-a nascut si preaiubit fiul lui, Ioan Stefan Voievod, caruia sa-i dea Domnul zile îndelungate si viata de multi ani. Amin".

Din traditie avem povestiri de multe minuni savîrsite de Cuvioasa în anii dinaintea noastra, pe care nu s-a sîrguit cineva a le aduna si a le publica spre lauda lui Dumnezeu slavitorul sfintilor Sai; înca si în zilele noastre nu conteneste a face minuni celora ce cu credinta alearga la ea. Caci cîti neputinciosi au evlavie la sfintele moaste, alergînd cu credinta, sau din acoperamintele puse la capul cel sfînt al Cuvioasei luînd si purtînd, dobîndesc vindecare. Si la neploare sau alta nevoie mare, facînd litanie crestinii cu sfintele moaste, nu se lipsesc de cerere. Si si în patria ei Epivata, unde precum se zice casa ei parinteasca a fost prefacuta în biserica cu numele ei, si în Catedrala Mitropolitana de la Iasi, Cuvioasa face multe minuni pîna astazi.

[https://sf-esc.ro/files/images//slides/slujbe/2014/octombrie/sf parascheva/SAM_0074.JPG] [https://sf-esc.ro/files/images//slides/slujbe/2014/octombrie/sf parascheva/SAM_0087.JPG] [https://sf-esc.ro/files/images//slides/slujbe/2014/octombrie/sf parascheva/SAM_0094.JPG] [https://sf-esc.ro/files/images//slides/slujbe/2014/octombrie/sf parascheva/SAM_0095.JPG] [https://sf-esc.ro/files/images//slides/slujbe/2014/octombrie/sf parascheva/SAM_0124.JPG] [https://sf-esc.ro/files/images//slides/slujbe/2014/octombrie/sf parascheva/SAM_0129.JPG] [https://sf-esc.ro/files/images//slides/slujbe/2014/octombrie/sf parascheva/SAM_0132.JPG] [https://sf-esc.ro/files/images//slides/slujbe/2014/octombrie/sf parascheva/SAM_0137.JPG] [https://sf-esc.ro/files/images//slides/slujbe/2014/octombrie/sf parascheva/SAM_0143.JPG] [https://sf-esc.ro/files/images//slides/slujbe/2014/octombrie/sf parascheva/SAM_0150.JPG] [https://sf-esc.ro/files/images//slides/slujbe/2014/octombrie/sf parascheva/SAM_0154.JPG] [https://sf-esc.ro/files/images//slides/slujbe/2014/octombrie/sf parascheva/SAM_0158.JPG]