Acest sfant, unul dintre cei mai noi sfinti canonizati de Biserica Greciei in acest secol, s-a nascut la 1 octombrie 1846, in Silivria, un orasel situat in provincia Tracia din nordul Greciei, pe malul marii Marmara. Parintii sai au fost oameni saraci, dar foarte evlaviosi. Din botez a primit numele de Anastasie, bucurandu-se din pruncie de o aleasa educatie crestineasca. Dupa primii ani de scoala, Anastasie este trimis sa invete carte la Constantinopol, unde studiaza teologia si scrierile Sfintilor Parinti. Aici, sufletul sau incepe sa-L descopere pe Hristos prin rugaciune, prin citirea cartilor sfinte si prin cugetarea la cele dumnezeiesti.
La varsta de douazeci de ani, povatuit de Duhul Sfant, tanarul Anastasie se stabileste in insula Hios, unde preda religia la o scoala. Apoi, fiind chemat de Hristos, intra in nevointa monahala in vestita chinovie numita „Noua Manastire” (Nea Moni), primind tunderea in monahism la 7 noiembrie 1876, sub numele de Lazar. Dupa cateva luni, pe 15 ianuarie 1877, este hirotonit diacon de catre mitropolitul de Hios, Grigorie, ocazie cu care primeste numele Nectarie, pe care avea sa-l poarte toata viata.
Urmatorii trei ani, ierodiaconul Nectarie ii petrece la Atena cu scopul de a-si completa studiile preuniversitare. In toamna anului 1881 se intoarce la manastire dupa ce absolva liceul cu calificative exceptionale.
In 1882, parintele Nectarie isi va incepe studiile la Facultatea de Teologie din Atena, dupa ce, intre timp, la recomandarea lui Ioan Horemis, prietenul sau, va fi intrat in legatura cu patriarhul de Alexandria, Sofronie, si va fi acceptat de catre acesta in cadrul patriarhiei.
Dupa ce-si termina studiile teologice, in anul 1886, parintele Nectarie se intoarce la Alexandria, unde este hirotonit preot iar dupa cateva luni este ridicat la treapta de arhimandrit si trimis la Cairo, in calitate de consilier patriarhal. La 15 ianuarie 1889, patriarhul Sofronie il hirotoneste mitropolit onorific de Pentapole, o veche eparhie ortodoxa din Libia Superioara. Mai multi ani evlaviosul mitropolit a slujit ca responsabil cu problemele patriarhiei pentru orasul Cairo si predicator la biserica Sfantul Nicolae din capitala Egiptului, devenind un iscusit slujitor si povatuitor de suflete, fiind daruit de Dumnezeu cu multa rabdare, smerenie si blandete. De aceea, era mult cautat de credinciosi si iubit de toti.
Vazand diavolul ca nu-l poate birui cu mandria si iubirea de sine, a incercat sa-l loveasca pe fericitul ierarh Nectarie cu o alta arma, tot asa de periculoasa, adica cu invidia celorlalti ierarhi si slujitori ai Patriarhiei Alexandriei, acestia vorbindu-l de rau catre patriarh, cum ca doreste sa-i ia locul. Acest lucru a facut ca, la 3 mai 1890, in urma unei ordonante date de patriarhul Sofronie, sa fie eliberat din cinstea arhiereasca in care se afla, permitandu-i-se sa slujeasca mai departe in biserica Sfantul Nicolae. Dupa mai putin de doua luni insa, la 11 iunie 1890, parintele Nectarie primeste de la patriarh o scrisoare prin care i se cere sa paraseasca Egiptul. Cerandu-si iertare de la toti, cu toate ca nu gresise nimanui cu nimic, dovedind o adanca smerenie, sfantul se supuse, dand slava lui Dumnezeu, caci si cu dansul s-a implinit cuvantul lui Iisus Hristos, Mantuitorul nostru, Care zice: „Fericiti veti fi, cand va vor ocari si va vor prigoni, si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind din pricina Mea” (Matei 5,11). S-a retras la Atena in luna august a anului 1890, sarac, defaimat de ai sai si nebagat in seama, avand toata nadejdea numai in Dumnezeu si in rugaciunile Maicii Domnului.
Aici a fost cativa ani predicator, profesor si director al unei scoli teologice pentru preoti, pana in anul 1894, reusind sa formeze duhovniceste multi tineri iubitori de Hristos, pe care ii hranea din cuvintele Sfintei Evanghelii si cu scrierile Sfintilor Parinti. Apoi facea slujbe misionare in parohiile din jurul Atenei.
In taina inimii sale, fericitul ierarh Nectarie era un adevarat isihast si un mare lucrator al rugaciunii lui Iisus, care ii dadea multa pace, bucurie, blandete si indelunga rabdare. Cu aceste arme el biruia neincetat pe diavoli, crestea duhovniceste pe cei din jurul sau si avea intotdeauna pace si bucurie in Hristos, nebagand in seama defaimarea si osandirea celor din jurul sau.
Dorind la batranete sa se retraga la mai multa liniste, a construit intre anii 1904-1907, cu ajutorul multor credinciosi si ucenici, o frumoasa manastire de calugarite, in insula Eghina, din apropierea Atenei, randuind aici viata desavarsita de obste, dupa traditia Sfintilor Parinti. Apoi se retrage definitiv in aceasta manastire si duce o viata inalta de smerenie si slujire, de daruire totala si rugaciune neadormita, arzand cu duhul pentru Hristos, Mantuitorul lumii si pentru toti care veneau si ii cereau binecuvantare, rugaciune si cuvant de folos sufletesc. Aici l-a avut ucenic si pe Sfantul Cuvios Sava cel Nou (1862-1948), mare ascet al secolului XX, care a pustnicit o vreme in pustiul Hozeva, Palestina. Dupa adormirea Sfantului Nectarie, s-a retras in insula Kalymnos, unde a si adormit intru Domnul.
Pentru viata sa inalta, Dumnezeu l-a invrednicit pe Cuviosul Nectarie de Harul Duhului Sfant. Pentru aceasta multi bolnavi si saraci alergau la biserica manastirii din Eghina si cereau ajutorul lui. Mai ales dupa primul Razboi Mondial, numerosi saraci si bolnavi, lipsiti de orice ajutor, veneau la el ca la parintele lor sufletesc. Iar Sfantul Nectarie a dat porunca maicilor ce se nevoiau in manastirea sa sa imparta la cei lipsiti orice fel de alimente si sa nu pastreze nimic pentru ele, caci Dumnezeu, prin mila Sa, ii hranea si pe unii si pe altii. Dar si cei bolnavi se vindecau cu rugaciunile fericitului Nectarie, caci se invrednicise de darul facerii de minuni.
Intr-o vara, fiind mare seceta in insula Eghina, cu rugaciunile Sfantului Nectarie, a venit ploaie din belsug si au rodit tarinile, incat toti s-au indestulat de hrana. De aceea, toti – mireni si calugari, saraci si bogati – cinsteau pe Sfantul Nectarie, ca pe un pastor si vas ales al Duhului Sfant si urmau intru toate cuvantul lui. Astfel, el era totul pentru toti, caci putea toate prin Hristos, Care locuia in el. Apoi era foarte smerit si bland si nu cauta cinste de la nimeni. Iar in timpul liber lucra la gradina manastirii, imbracat intr-o haina simpla, incat toti se foloseau de tacerea si smerenia lui. Pe langa multele sale ocupatii duhovnicesti, Sfantul Nectarie a scris si a redactat mai multe scrieri teologice de morala si de istorie a Bisericii, intrand astfel in traditia Sfintilor Parinti din patria sa, impotriva influentelor occidentale care asaltau tarile ortodoxe.
Pentru toate acestea, diavolul a ridicat asupra Sfantului Nectarie numeroase ispite, cautand sa-l biruiasca. Astfel, numerosi slujitori si ierarhi ai Bisericii din Grecia s-au ridicat cu invidie asupra fericitului, facandu-i multe ispite. Dar Dumnezeu il izbavea din toate necazurile.
Traind ca un inger in trup si iubind neincetata rugaciune, tacerea, smerenia, postul si milostenia, Sfantul Nectarie tragea pe multi la Hristos, revarsand in jurul lui, pacea, bucuria si lumina cea necreata a Duhului Sfant, prin care mangaia si odihnea pe toti care veneau la chilia lui. Din aceasta cauza, diavolul, nerabdand nevointa lui, pana la sfarsitul vietii sale a ridicat impotriva Sfantului multe calomnii si vorbe rele din partea multor clerici si ierarhi greci, care, din cauza invidiei, il cleveteau si il acuzau atat pe el, cat si manastirea lui. Dar fericitul Nectarie le rabda pe toate, in numele lui Hristos, Care locuia in inima sa.
Simtindu-si sfarsitul aproape, pe cand facea un pelerinaj cu icoana Maicii Domnului in insula Eghina, Sfantul Nectarie a descoperit ucenicilor sai ca in curand va pleca la Hristos. Apoi, imbolnavindu-se, a fost dus la un spital din Atena. El rabda cu tarie toata boala si ispita, asteptand cu bucurie ceasul iesirii sale din aceasta viata.
Dupa aproape doua luni de suferinta, Sfantul Nectarie si-a dat sufletul cu pace in mainile lui Hristos, la 8 noiembrie 1920, izbavindu-se de toate ispitele acestei vieti, pentru care s-a invrednicit sa se numere in ceata Sfintilor lui Dumnezeu. Ucenicii sai, dupa ce l-au plans mult, l-au inmormantat, dupa randuiala, in biserica zidita de el, facand multe minuni de vindecare cu cei bolnavi, care alergau cu credinta la ajutorul lui.
Viata dumnezeiescului Parinte a fost sfanta, iar purtarea sa desavarsita. Dupa ce toata aceasta viata „si-a petrecut-o in binefaceri”, a urcat pe cele mai inalte trepte ale scarii virtutilor, a murit „pentru lume”, a trait in Iisus Hristos, s-a facut salas al Duhului Sfant, barbat indumnezeit si asemenea lui Dumnezeu, ajungand la dumnezeire, a dobandit nemurirea inca din aceasta lume, de unde a purces spre viata cea vesnica si fara sfarsit, pururea fericita si intocmai cu cea a lui Dumnezeu.
Lucrarea taumaturgica a Parintelui continua fara incetare dincolo de mormant: multi marturiseau ca ii tamaduise de boli cu neputinta de vindecat, in timp ce altii dadeau marturie ca sfantul alungase dintr-insii demoni puternici ce-i chinuisera ani de-a randul si care sub puterea lui ieseau cu strigate inspaimantatoare. Multi credinciosi veneau din cele mai indepartate tinuturi ale Greciei sau din tari straine ca sa se inchine mormantului sau din Egina, care li se aratase si care-i vindeca de boli de nevindecat. Despre Sfantul Nectarie ca facator de minuni si tamaduitor auzisera foarte multi credinciosi; acestui lucru s-a datorat hotararea Bisericii de a-i recunoaste si oficial sfintenia, recunoscuta mai intai de cei multi.
Trecand mai bine de douazeci de ani, trupul sau s-a aflat in mormant intreg si nestricat, raspandind multa mireasma. La 3 septembrie 1953, sfintele sale moaste au fost scoase din mormant si asezate in biserica manastirii din Eghina, pentru cinstire si binecuvantare. Iar in anul 1961, Sinodul Bisericii din Grecia, vazand numeroasele minuni care se faceau la moastele sale, l-au declarat sfant, cu zi de praznuire la 9 noiembrie, devenind astfel cel mai venerat Sfant din aceasta binecuvantata tara ortodoxa. [https://sf-esc.ro/files/images//slides/activitati/sf nectarie/P7040176.JPG] [https://sf-esc.ro/files/images//slides/activitati/sf nectarie/P7040196.JPG] [https://sf-esc.ro/files/images//slides/activitati/sf nectarie/P7040207.JPG] [https://sf-esc.ro/files/images//slides/activitati/sf nectarie/P7050247.JPG] [https://sf-esc.ro/files/images//slides/activitati/sf nectarie/P7050255.JPG]