Canonul Sfantului Andrei Criteanul – cantarea smereniei si a pocaintei
In primele patru zile ale Postului Mare, în cadrul slujbei Pavecernitei Mari, se citeste pe fragmente Canonul cel Mare al Sfantului Andrei Criteanul. In miercurea din saptamana a V-a a Postului Mare se reciteste pentru a doua oara in perioada postului Canonul Sfantului Andrei Criteanul. Spre deosebire de prima lectura din Postul Mare cand acest canon este impartit in patru stari citite la slujbele Pavecernitei din ziua de luni, marti, miercuri si joi din prima saptamana, in miercurea saptamanii a V-a canonul se citeste integral.
Intunecatu-mi-am, frumusetea sufletului cu placerile poftelor, si cu totul toata mintea
tarana mi-am facut.
Ruptu-mi-am acum vesmantul cel dintai, pe care mi l-ai tesut mie, Ziditorule, dintru
inceput; si pentru aceasta zac acum gol.
Imbracatu-m-am acum in haina rupta, pe care mi-a tesut-o mie sarpele cu sfatuirea, si ma
rusinez.
Cautat-am la frumusetea pomului, si mi s-a amagit mintea; si acum zac gol si ma rusinez.
Lucrat-au pe spatele meu toti mai-marii rautatilor, lungind asupra mea faradelegea lor.
Pierdutu-mi-am frumusetea cea intai-zidita si podoaba mea; si acum zac gol si ma rusinez.
Cusutu-mi-a haine de piele pacatul, golindu-ma de haina cea dintai tesuta de Dumnezeu.
Imbracat sunt cu imbracaminte de rusine, ca si cu niste frunze de smochin, spre vadirea
patimilor mele celor din bunavointa mea.
Imbracatu-m-am urat cu haina impestrita-ta si sangerata rusinos, prin curgerea vietii celei
cu patimi si iubitoare de desfatari.
Patat-am haina trupului meu, si am intinat cu totul podoaba cea dupa chipul si dupa
asemanarea Ta, Mantuitorule.
Cazut-am intru intristarea patimi lor, si in stricaciunea cea materialnica; si pentru aceasta
acum vrajmasul ma necajeste.
Viata iubitoare de cele materiale si iubitoare de averi alegand eu in loc de saracie,
Mantuitorule, m-am impresurat acum cu sarcina grea.
Impodobitu-mi-am chipul trupului cu imbracamintea de multe feluri a gandurilor rusinoase si
sunt osandit.
Ingrijitu-m-am cu deadinsul numai de podoaba mea cea din afara, nebagand seama de
cortul dinlauntru, cel dupa chipul lui Dumnezeu.
Facandu-mi uratenia chip patimi lor mele, prin pofte iubitoare de placeri, mi-am stricat
frumusetea mintii.
Ingropat-am, Mantuitorule, cu patimile frumusetea chipului celui dintai; dar ca pe drahma,
oarecand, cautandu-ma, asa ma afla.
Pacatuit-am ca si desfranata si strig Tie: Eu insumi am gresit! Primeste, Mantuitorule, ca mir
si lacrimile mele.
Alunecat-am in desfranare ca David si m-am umplut de noroi; dar Tu, Mantuitorule, spala-
ma si pe mine cu lacrimile mele.