Învierea lui Lazar este sarbatorita în Biserica Ortodoxa cu o zi înainte de Duminica Intrarii lui Hristos în Ierusalim. Cele doua zile alcatuiesc împreuna hotarul si puntea de legatura între Postul Pastilor si Saptamâna Patimilor: sunt doua zile de praznuire, o anticipare a bucuriei pe care o va aduce, peste o saptamâna, Învierea lui Hristos – biruinta asupra mortii
Dupa cum gasim relatat în Sinaxarul din Cartea Triodului, Lazar era evreu de neam, din ceata fariseilor, fiul fariseului Simon, originar din satul Betania. Domnul nostru Iisus Hristos venea adesea în casa lui Simon si vorbea cu el mai cu seama despre învierea mortilor. Cu acest prilej Lazar s-a împrietenit cu Domnul mai mult; dar nu numai el, ci si cele doua surori ale lui, Marta si Maria. Când s-au apropiat mântuitoarele Patimi, pentru ca trebuia sa încredinteze lumea mai bine despre taina învierii, Iisus a înviat din morti, pe când se afla dincolo de Iordan, mai întâi pe fiica lui Iair, iar apoi pe fiul vaduvei. Între timp Lazar, prietenul Sau, îmbolnavindu-se, a murit. Mântuitorul nostru Iisus Hristos, însa, cu toate ca nu era de fata, a spus ucenicilor: Lazar, prietenul nostru, a adormit! Iar dupa putina vreme a adaugat: Lazar a murit! Atunci a parasit Iordanul si a plecat în Betania ca sa afle stiri de la surorile lui. Betania este departe de Ierusalim ca la cincisprezece stadii. Surorile lui Lazar L-au întâmpinat si I-au spus: Doamne, daca ai fi fost aici, fratele nostru n-ar fi murit. Dar si acum, daca ai voi, îl înviezi, caci poti! Iisus a întrebat poporul: Unde l-ati pus? Si îndata toti au pornit la mormânt. Când au ridicat piatra de pe mormânt, Maria a spus: Doamne, miroase, caci este de patru zile în groapa! Domnul Iisus Hristos s-a rugat si, varsând lacrimi, a strigat cu voce mare: Lazare, iesi afara! Si îndata a iesit mortul; iar dupa ce a fost dezlegat, a plecat acasa. Aceasta negraita minune a trezit invidia poporului evreu, care s-a înfuriat împotriva lui Iisus. Mântuitorul Iisus Hristos s-a dat din nou la o parte si a plecat de acolo. Arhiereii s-au gândit sa-l omoare pe Lazar, pentru ca multi oameni credeau Mântuitorului Iisus Hristos când îl vedeau pe Lazar. Dar acesta, cunoscând gândurile lor, a fugit în insula Cipru si a trait acolo. Mai târziu a fost pus de Apostoli episcop al orasului Chition. Traind în curatenie si dupa voia lui Dumnezeu, a murit din nou dupa treizeci de ani de la învierea sa. A fost îngropat acolo, facând multe minuni.
